Cádiz, orașul flotei de aur

În jur sunt clădiri albe, cu terase plate în loc de acoperișuri, iar din loc în loc turnuri ciudate, ca de minarete, scăldate într-un soare puternic, cu iz de Maghreb; ai putea crede că e vreun oraș nord-african și că din clipă în clipă va începe chemarea muezinilor, dacă ici-colo nu s-ar vedea vreun acoperiș cu ţigle roșii ori vreun turn de biserică; iar silueta uriașă a catedralei risipește orice îndoială: nu-i un oraș nord-african de la doi pași de Sahara, ci Cádiz, din sudul Spaniei: orașul flotei de aur.

Un bunic între bunicii Europei

Cel mai vechi oraș din Spania și din vestul Europei în care s-a locuit continuu, fără întrerupere, și printre cele mai vechi orașe ale Europei occidentale: acesta e titlul de nobleţe cu care se poate lauda Cádiz-ul, având în vedere că a fost fondat de fenicieni tocmai în anul 1104 î.e.n. și că a numărat deja peste trei milenii de istorie; fenicienii îl numeau Gadir, grecii Gadeira, romanii Gades iar arabii (care l-au stăpânit mai bine de jumătate de mileniu, din 711 până în 1262) îi spuneau Qādis; oricum, denumirile vechi ale orașului au lăsat și în prezent urme în conștiinţa locului, din moment ce numele spaniol al locuitorilor din Cádiz este și astăzi gaditano, ca și cum fenicienii, grecii sau romanii nu ar fi plecat încă de aici.

Perioada de glorie a orașului a fost însă mult mai târziu, începând cu era marilor descoperiri geografice și până în sec. 18; din Cádiz au plecat spre America a doua și a patra expediţie în care Cristofor Columb a condus navele Spaniei către Lumea Nouă; apoi Cádiz-ul a devenit portul principal al flotei spaniole care aducea spre metropolă bogaţiile fabuloase jefuite de conquistadori în America: faimoasa Flota de Indias, cunoscută și ca Flota del Tesoro Español sau chiar Flota del Oro, flota de aur; așa se face că orașul bogat de atunci a devenit o ţintă favorită a corsarilor: în 1587 englezul Francis Drake a ocupat portul și a incendiat în Cádiz navele Invincibilei Armada, iar în 1596 orașul a fost cucerit pentru aproape o lună și incendiat tot de către englezi, cu ajutorul olandezilor.

Cu ochii spre America; și spre bogăţiile ei...

Majoritatea orașelor din Andaluzia au deschiderea spre Marea Mediterană, privind spre Africa, în timp ce Cádiz are ieșire la Oceanul Atlantic, cu vedere directă spre vest, către America; poziţia geografică a străvechiului oraș este de invidiat: se află în capătul golfului numit Bahia de Cádiz, într-o zonă numită astăzi Costa de la Luz (Coasta Luminii), mărginită de sudul Portugaliei, strâmtoarea Gibraltar și ţărmul nord-african al Marocului; Sevilla, capitala Andaluziei, este aproape (și poate fi abordată foarte ușor cu autobuzele locale), iar la mică distanţă de Cádiz se află orașul andaluz Jerez de la Frontera, cunoscut drept capitala mondială a vinului de Jerez; Andaluzia se poate lăuda (fără nicio jenă) cu două vinuri fortifiate (adică înfuriate prin adăugarea de tărie, ceea ce le aduce periculos de aproape de lichior) și ambele sunt faimoase în lume, însă dacă aș avea de ales între un vin de Malaga, din orașul andaluz Malaga, și un vin de Jerez de lângă Cádiz aș alege fără nici cea mai mică ezitare Jerez-ul...

Orașul vechi al Cádiz-ului, Casco Antiguo, se află pe o peninsulă prelungă mărginită de Puerto Ciudad, portul orașului; intrarea se face prin Puerta de Tierra, ridicată prin sec. 18 (lângă care se joacă fotbal, firește...) și aproape se mai văd porţiuni din vechiul zid medieval ce apăra orașul; iar nucleul medieval al Cádiz-ului include cartierul Bario del Populo, piaţa centrală numită Plaza de San Juan de Dios și uriașa Catedral Nueva; ridicată în 1722 într-un stil arhitectonic indecis, Catedral Nueva are o frumuseţe de dom cu ţigle aurite, ușor de recunoscut de la mare depărtare datorită irizaţiilor sale mercantil-provocatoare, care îţi amintește în cel mai direct mod că prin Cádiz au trecut bogăţiile Americii...

Se zice că în sec. 18 existau în Cádiz mai mult de 160 de turnuri ridicate de comercianţii locali pentru a putea observa din timp sosirea în port a navelor de comerţ; astăzi mai sunt mult mai puţine, din moment ce comerţul maritim a rămas doar o amintire frumoasă, iar Torre Tavira, înalt de 46 de metri, este de departe cel mai răsărit dintre ele și una din atracţiile Cádiz-ului: în el se află o cameră obscură (construită pe principiul unui pinhole, pentru cine știe...) care oferă o vedere panoramică a orașului proiectată pe un disc concav; iar apoi te poţi urca pe terasa turnului, să te bucuri și de panorama directă a Cádiz-ului, ale cărui clădiri albe cu terase plate în loc de acoperișuri îţi vor lăsa senzaţia limpede a unui oraș arab de la marginea Saharei; oare alura maghrebiană a Cádiz-ului o fi datorată chiar acelei perioade de peste o jumătate de mileniu în care Cádiz a aparţinut lumii arabe?

Carnavalul din Cádiz: sa te ferească sfântul să-i fii vedetă...

Despre carnavalul din Cádiz (El Carnaval de Cádiz) se spune că ar fi cel mai mare carnaval al Spaniei continentale, chit că vorbim de o ţară care numai de fieste, carnavaluri și sărbători de toate felurile nu duce lipsă; și probabil ar fi adjudecat titlul de cel mai mare carnaval al Spaniei dacă nu l-ar fi concurat decisiv faimosul Carnaval de Santa Cruz de Tenerife, din insulele Canare, creditat ca al doilea carnaval al lumii după cel din Rio de Janeiro; oricum, Andaluzia stă grozav de bine la capitolul divertismentelor, din moment ce are mai multe orașe cu câte o fiestă locală la care i s-a dus buhul pănă hăt-departe: în Malaga se desfășoară în august Feria de Málaga, în timp ce Sevilla ţine prin aprilie-mai faimoasa Feria de Abril, despre care pot depune mărturie că este o nebunie andaluză de toată frumuseţea.

Inspirat se pare după carnavalul din Veneţia, El Carnaval de Cádiz se desfășoară prin februarie-martie din fiecare an (în 2014, de exemplu, va fi între 27 februarie și 9 martie) și înseamnă muzică pe străzi, costume, veselie și umor, concursuri, coros, comparsas, cuartetos, romanceros și chirigotas; cei mai faimoși participanţi la carnavalul din Cádiz sunt chirigotas, grupuri ce cuprind între șapte și doisprezece cântăreţi înarmaţi cu mult umor și cu instrumente de toate felurile, care interpretează piese satirice având ca ţinte întâmplări și personaje din politica momentului. Iar despre gaditani se spune că ar fi cei mai mucaliţi din toată Spania, Cádiz-ul trecând drept capitala mișto-ului iberic; așa că în mod sigur nu mi-aș dori să fiu în pielea unui politician din Spania pe care cei din Cádiz l-au luat la ţintă în timpul carnavalului...