joi, 22 septembrie 2016

Mostar: a sări sau a nu sări?, asta-i întrebarea

De Mostar am mai auzit acum mulţi ani, când ştirile vorbeau mereu despre încăierările interminabile din Mostarul prins în vârtejul sângerosului război civil din Bosnia. S-a vorbit, la un moment dat, şi despre distrugerea unui pod: era vorba de Stari Most, Podul Vechi din Mostar. Apoi un timp nu am mai auzit nimic despre Mostar, după care s-a împrăştiat un zvon tot mai insistent (pe care l-am neglijat îndelung) că după ce podul fusese reconstruit ar merita să dai o fugă până acolo, să-l vezi. Aşa că, într-un final, am dat…

www.ici-colo.ro

Un oraş-pod

Mostar este un oraş construit pur şi simplu în jurul unui pod: Stari Most, vechiul pod de piatră de peste râul Neretva este de departe atracţia principală a oraşului, în imediata sa apropriere sunt aşezate buluc toate celelalte atracţii din Mostar, iar toată agitaţia turistică a micului orăşel se învârte inevitabil în jurul său.

www.ici-colo.ro

Construit de turci între 1557 şi 1566, când Bosnia şi Herzegovina fuseseră deja alipite Imperiului Otoman, Stari Most a fost distrus în 1993 de bombardamentele din războiul civil bosniac şi reconstruit de-abia în 2004. Se pare că podul a avut mereu o importanţă stragică de prim rang, astfel că aşezarea Mostar s-a constituit chiar în jurul fortăreţei turceşti ce apăra podul peste Neretva: un râu pe cât de frumos pe atât de greu de traversat, ce străbate Herzegovina pentru a se vărsa în Marea Adriatică în Dalmaţia de sud, undeva între Split şi Dubrovnik. Aşa se face că până şi numele oraşului vine de la pod, cuvântul most (adică pod în limba locului) transformându-se în timp în Mostar.

Mostar pare a avea o obsesie pentru traversarea Neretvei (perfect explicabilă dacă îi vezi valea abruptă - în mod cert nu e genul de râu uşor de trecut, ci dimpotrivă) pe care şi-a tratat-o construind poduri după poduri; iar printre ele se numără şi Kriva Ćuprija (însemnând podul strâmb sau podul înclinat), un pod ce pare fi copia în miniatură a Stari Most. Traversând pârâul Rabobolja chiar înainte de vărsarea sa în Neretva, Kriva Ćuprija este însă construit (tot de turci) în 1558, aşa că e terminat cu câţiva ani înainte de Stari Grad. Şi el arată desuet şi crâncen de fotogenic, laolaltă cu vechile clădiri construite în stil dalmaţian pe lângă el, la care se adaugă faptul că exact în jurul Kriva Cuprija se află o mulţime de mici restaurante cochete cât cuprinde şi mirosind de la o poştă a bunătăţi bosniace.

www.ici-colo.ro

La răscruce de drumuri balcanice

Deşi are un trecut otoman îndelungat şi bogat, de care Mostar se mândreşte pe bună dreptate şi în zilele noastre (eu am vizitat acolo două vechi case turceşti de acum câteva secole, transformate în muzee, Kajtazova Kuća şi Bišćevića Kuća, şi am fost încântat) impresia generală pe care o dă Mostarul este cea a unui oraş din Dalmaţia: casele sunt din piatră albă şi au între ele înguste străduţe în pantă, soarele străluceşte aici cu mai multă putere ca în Sarajevo, dealurile din jur arată a fi mai golaşe şi mai pietroase ca acolo iar râul Neretva, cu apele sale limpezi şi nerezonabil de verzi, aduce mult cu apele cristaline ale Dalmaţiei. De altfel Dalmaţia, litoralul Adriatic al al Croaţiei, se află la mica distanţă de Mostar, iar din vedetele sudice ale Dalmaţiei, Split şi Dubrovnik, se poate ajunge foarte uşor în Mostar.

www.ici-colo.ro

Mostar este oraşul cu cei mai mulţi croaţi din toată Bosnia-Herzegovina (citeam undeva că 48 % din locuitorii săi sunt croaţi, iar 44 % musulmani bosniaci) şi este văzut îndeobşte ca fiind capitala Herzegovinei, regiunea sudică a Bosniei-Herzegovina. Şi trebuie spus că Herzegovina are în comun cu Dalmaţia nu doar vecinătatea imediată şi aceeaşi climă uscată şi însorită, cu specific mediteranean, dar şi un mare număr de croaţi bosniaci aşezaţi de-a lugul văii râului Neretva şi înrudiţi îndeaproape nu cu croaţii din câmpia panonică, ci cu vecinii lor croaţi din Dalmaţia.

www.ici-colo.ro

Surprinde puţin doar faptul că în Mostar minaretele moscheilor sunt atât de multe şi de vizibile încât par să depăşească cu mult la număr turlele cu cruce ale bisericilor catolice. Însă exceptând minaretele şi chemările la rugăciune ale muezinilor Mostar pare nimic altceva decât un oraş dalmaţian; unul puţin bizar, ce-i drept, în care în locul mării vei putea vedea doar apele verzi şi limpezi ale Neretvei.

www.ici-colo.ro

A sări, sau a nu sări?

Este timpul pentru câteva cuvinte despre cea mai insolită distracţie a celor din Mostar: săritul de pe Stari Most, de la 20 de metri înălţime, direct în apele limpezi şi verzi dar reci şi nu foarte adânci ale Neretvei. O distracţie care e permisă şi turiştilor uşchiţi (sau săriţi, mai bine zis), cu condiţia să plătească o taxă şi să asculte un lung instructaj în care li se aduce aminte că ceea ce îşi pun în pericol dacă sar aiurea de pe pod nu e doar freza sau o vânătaie-două, ci chiar viaţa. Iar unii dintre localnicii ce fac asta sunt aproape nişte profesionişti, care din moment ce se pricep de minune să sară frumos şi precis se aşteaptă ca în schimb să primească de la mulţimea de turişti gură-cască mici donaţii înainte de săritură şi aplauze generoase imediat după.

www.ici-colo.ro

Insul din fotografie s-a fâţâit aproape o jumătate de oră pe buza podului, ca şi cum ar sari din clipă în clipă, iar la un moment dat chiar a simulat săritura, făcând mulţimea să scoată la unison acel oftat adânc pe care îl auzi cu o secundă înainte de aplauze. Când nu se plimba ţanţoş şi agitat pe marginea podului şedea meditativ pe marginea îngustă a podului, cu ochii în gol, ca şi cum ar repeta la infinit acelaşi gând: să sar sau să nu sar?, asta e întrebarea... să mă fac de cacao în faţa oamenilor, sau să îmi risc puţin viaţa? Se pare că până la urmă a ales prima variantă, exceptând cazul în care îşi propusese de la bun început doar să enerveze turiştii. I-a reuşit din plin, fără niciun dubiu.

Însă în aceeaşi zi am apucat să văd şi văd şi săritura de pe pod a unul alt tânăr localnic: fără nicio ezitare, fără nicio eroare, tânărul sărit de pe fix - pardon, sărit de pe pod - şi-a meritat din plin fiecare secundă de aplauze.

www.ici-colo.ro

Iar dacă te afli deja prin Sarajevo, Split sau Dubrovnik şi te întrebi dacă să sari sau nu până în Mostar (cum mă întrebam eu acum câţiva ani în Dubrovnik, habar neavând ce am ratat), e cât se poate de simplu: răspunsul este da, fără nicio îndoială; iar odată ajuns acolo vei decide tu, cu ochii tăi, dacă te mai ţin băierile şi pentru alte sărituri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu