Mursi, cel mai fascinant trib al Etiopiei

Şi iată că a venit şi ziua aceea în care mă simt în stare să fiu mai puţin posesiv cu ici-colo.ro şi să găzduiesc pe blog prima postare scrisă de altcineva; nu doar că până azi asta nu s-a întâmplat niciodată, dar până acum ceva timp nici măcar nu puteam înţelege de ce aş face asta. Dar răspunsul este simplu: pentru că merită. Mă refer la Coca, autoarea postării de azi: călătoreşte cât de des poate (şi poate), îi place să depene poveşti de călătorie şi arată o curiozitate neobosită faţă de oamenii întâlniţi şi locurile prin care trece. Şi tocmai s-a întors de prin Etiopia, cu desaga plină de poveşti despre triburi ciudate. Aşa că hai să trecem direct la povestea ei...


Valea Omo, un ţinut tribal

Din tot ce am văzut și vizitat în Etiopia (unde aproape totul m-a surprins și uimit în egală măsură) triburile întâlnite pe acolo și-au lăsat o amprentă aparte în amintirile mele. A fost pentru prima dată în viață când mi-am făcut o idee despre ce înseamnă pulsul vieții tribale acolo, la fața locului; da, una infimă, față de ce poate ea să însemne cu adevărat. Însă oricât aș fi citit sau văzut prin filme documentare şi oricât de bogată mi-ar fi imaginația ceea ce am simţit în mijlocul lor mi-a creeat un impact puternic şi unic ca trăire emoțională. 

Etiopia are o populație de peste 99 de milioane de locuitori şi 85 de grupuri etnice şi triburi. Despre unele triburi se poate spune că au mai evoluat în ultima vreme, dar altele au rămas foarte conservatoare în tradiții şi obiceiuri, trăind în hăţişurile savanei africane, în păduri, prin munți sau deșerturi, după reguli înrădăcinate de mii de ani; reguli ce sunt de neclintit, întrucât respectarea tradiției este pentru ele mai presus de orice.


Valea Omo este unul dintre cele mai fascinante locuri din Etiopia, cu un peisaj fermecător specific naturii africane, în care sălășuiesc peste douăzeci de triburi (Konso, Ari, Bodi, Dorze, Arbore, Hamer, Mursi, Bumi, Kwegu, Turkana, Tsemay, Daasanech, Kara etc…), fiecare cu ritualurile și tradițiile lor, unele mai ciudate ca altele. Situată în partea de sud a Etiopiei, valea ferită de civilizație este un loc al spectacolului tribal, al rivalităților tradiționale cu vecinii tribali, al ritualurilor bizare împotriva bolilor, al catastrofelor ce lovesc dramatic triburile și al zbaterii zilnice pentru supraviețuire într-un mediu natural foarte dur. Este o regiune cu o cultură vivace şi cu lupte barbare între tinerii tribului (numite donga sau saginay) pe care localnicii pun mare preţ, fiindcă numai așa bărbații își câștigă prestigiul dorit în trib, cu riscul unor răni grave și chiar al morții.

Şi tot în valea Omo se întâmplă o mulţime de ciudăţenii: animalele nu sunt sacrificate decât în scop ceremonial, vacile constituind, de altfel, dovada bogăției (după numărul lor sunt judecați bărbații, care nu se pot însura dacă nu au 60 de vaci, turmă pe care și-o apără, de multe ori, cu prețul vieții); lipsa veșmintelor nu este o rușine; trupurile sunt maltratate prin biciuire până la sânge sau prin tăierea cu o lamă de ras, după ce pielea este ridicată cu un ghimpe, pentru ca apoi cicatricile să fie purtate cu mândrie și să constituie, în opinia lor, un element de frumusețe; diferite zone ale corpului sunt perforate pentru ca acolo să intre podoabe tradiționale; bărbații își umplu trupurile de cicatrici după ce ucid pe cineva dintr-un trib inamic, şi multe alte obiceiuri și ceremonii incredibile.

După felul în care am simțit felul lor de a fi, plin de iritabilitate și violență, înclin să cred că au mare dreptate antropologii care afirmă că aceste ritualuri extrem de dureroase sunt un tip de violență controlată, o modalitate de a obișnui pe tinerii membri din trib să vadă sânge și să simtă durerea, o modalitate de adaptare și formare a copiilor mici la mediul lor violent.

Tribul Mursi şi tradițiile sale bizare

Mursi este unul dintre cele mai faimoase, dar şi cele mai agresive triburi din Etiopia. Înconjurată de munți şi udată de râul Omo și afluentul său Mago, regiunea Mursi este una dintre cele mai izolate regiuni ale Etiopiei. Tribul Mursi trăieşte în Parcul Național Mago din valea Omo și numără vreo 7500 de suflete. Membrii săi sunt mereu încercați de soartă, de autoritățile care vor să-i alunge din acest parc (dorind protejarea acestuia de efectele nocive ale pășunatului necontrolat) cât și de natură - în urmă cu câţiva ani o invazie de muște țețe le ucidea pe capete o mulţime de vite.

Mursi sau Murzu este numele acestui popor pastoral semi-nomad, principala lor ocupație fiind creșterea animalelor (mai ales bovine), la care se adaugă ceva agricultură. Adăposturile lor sunt ca niște ”căsuțe” rotunde - adică un schelet din bețe sau crengi înfipte în pământ acoperit cu iarbă, paie și frunze, având o intrare foarte scundă. Limba lor este de origine nilo-sahariană, credința lor fiind una animistă, cu ceva influențe evanghelice. Iar analfabetismul trece de 92 %, fireşte... 

Membrii tribului Mursi sunt renumiți pentru agresivitatea lor necontrolată. Atât femeile, cât și bărbații trebuie să dea dovadă de putere şi rezistență în timpul desfășurării feluritelor ritualuri tribale, care, fiind pentru ei proba demnității și onoarei, consfinţeşte astfel apartenența lor la trib. Altfel comunitatea îl exclude pe cel ce nu se conformează tradiţiei, ajungând un paria nu doar el, dar și familia căreia îi aparține; odată cu învinsul decade și familia din prestigiul avut până atunci.

Mursi Valea Omo Etiopia 1
Femeile sunt faimoase mai ales pentru podoabele pe care le poartă în buza inferioară şi în lobul urechii, dar și pentru picturile în alb (din lut sau cenușă în amestec cu seva unui copac) de pe trup şi chip. La vârsta adolescenței, pe la 15-16 ani, după ce își scot cei doi dinți din față ai maxilarului inferior, fetele îşi perforează buza inferioară pentru a introduce în ea o bucată de plută care ulterior va fi înlocuită, înainte de căsătorie, cu o farfurie din lut, apoi cu una puțin mai mare și tot așa mai departe, până ce buza capătă dimensiuni monstruoase. La fel vor proceda și cu lobii urechilor, în care vor pune dopuri de ceramică sau vor atârna tot felul de obiecte.

Aceste discuri ca niște farfurioare, ce ajung până la 12-20 centimetri în diametru, sunt unice şi sunt pictate în stilul artei lor tradiționale. Din cauza dimensiunii și greutății lor ele le incomodează pe bietele femei Mursi, sunt dureroase și nu pot fi purtate foarte mult timp. Atât podoabele din buză și urechi cât şi cele de pe cap (coarne de animale, bucăți de piele cu diverse obiecte din metal - verigi, sârme, cuie, capace, piulițe, tărtăcuțe, porumb, șiraguri cu orice se poate prinde...) sunt purtate cu mândrie doar la anumite ceremonii sau ritualuri importante pentru comunitate, sau atunci când fac poze cu turiștii! 

Mursi Valea Omo Etiopia 4
Despre aceste podoabe se spune că ar fi esenţiale pentru idealul de frumusețe feminină al tribului Mursi, femeia care le poartă fiind mai apreciată, mai dorită de bărbați şi mai demnă de respect; în schimb cele care nu reușesc să mențină discul de ceramică sunt desconsiderate de comunitate şi evitate de bărbații doritori de neveste, rămânând marcate de nereușita lor. Potrivit unei alte teorii femeile se sluțeau în mod conștient pentru a nu cădea pradă vânătorilor de sclavi: cu cât femeia era mai slută, cu atât prețul ei ca sclavă era mai mic. Urmare contactului cu lumea civilizată în zilele noastre multe femei refuză să-și mai maltrateze corpul, astfel că proba rezistenței și demnității femeii Mursi este nașterea în vitregia pădurii africane: dacă femeile se întorc cu pruncul născut ele sunt cu adevărat demne de tribul Mursi.

Mursi Valea Omo Etiopia 3
Femeia este cea care conduce gospodăria, ea este cea care crește copiii, muncește terenul agricol, construiește și așa-zisă “casă”, gătește, țese, împletește, și are dreptul să folosească fondurile gospodăriei după cum doreşte; copiii încep să ajute la îngrijitul și păstoritul vitelor atunci când ajung la vârsta de opt ani; iar bărbatul are grijă doar de animale!

Obiceiul de a-și picta trupul și chipul în alb există şi la bărbații tribului. Tinerii Mursi (tegay), considerați războinicii tribului, trebuie să-şi demonstreze puterea şi virilitatea participând la lupte, bătându-se între ei cu niște bețe lungi numite donga, sărind peste boi de diverse înălțimi, alergând peste ei etc... Dacă în urmă cu câțiva ani bătaia se încheia cu moartea adversarului, astăzi, din cauza numărului tot mai mic de membri doritori, bătrânii Mursi, care iau deciziile importante în adunarea tribului (Rora), au hotărât să mai renunțe la câte ceva din tradiție: înfrântul trebuie să cadă în genunchi în fața învingătorului, să se declare învins și să-i recunoască puterea. 

Mursi Valea Omo Etiopia 2
În urma ritualului de sacrificiu, bărbatul, acum matur și demn de a face parte din trib, este luat imediat de un grup de femei din care își alege orice fată dorește, fără a avea şi obligația de a se căsători cu ea. Intră apoi cu ea într-un cerc de dans și în timp ce dansează, aleasa este biciuită, de cei de pe margine, până la sânge - în semn de apreciere. Desigur loviturile îi vor lăsa cicatrici pe corp, dar cu cât sunt mai evidente cu atât este mai respectată!!!

Acasă la tribul Mursi

Am plecat spre regiunea tribului Mursi la răsăritul soarelui, ca să ajungem până cel târziu în jurul orei 10, căci nu trece mult din zi până ce membrii tribului devin foarte violenți din cauza excesului de băuturi alcoolice și plante ”energizante” (pe care ei le mestecă până ce le dă o stare ca a drogaților) achiziționate cu banii primiți de la turiștii veniţi să-i fotografieze.


Pentru a intra pe teritoriul Mursi a fost nevoie de un permis special obținut contra unei taxe, drept pentru care am fost însoțiți de o gardă înarmată dotată și cu un kalashnikov, ce ne asigura protecția!... ”Modelele” Mursi s-au dovedit a fi scumpe, în comparație cu alte triburi, Mursi cerând nu mai puţin de 5 biri pe fotografie normală (5 biri sunt 1 leu) și 10 biri pe fotografiile în care au și copil în brațe. Asta pentru că eram, așa, doar simpli turiști, dar dacă-i vorba de fotografi, reporteri, documentariști, în funcție de temă (persoane sau ritualuri, poze sau filmări), prețul urcă și la sute de dolari, în urma unor negocieri dure cu femeile Mursi sau cu șeful tribului, Komoru.  


De altfel fusesem avertizați și puși în temă cum se procedează: îți alegi ”modelul”, o iei deoparte (dacă-i faci poza acolo în grup, unde stă de regulă, trebuie să-i plătești pe toți... și se adună cât ai zice ”pește” tot tribul!), faci o poză, plătești, iar dacă vrei mai multe, plătești de fiecare dată și să nu încerci să păcălești deloc, că zeci de ochi sunt ațintiți asupra ta și odată ce le sare țandăra, Doamne ferește! 


La fața locului am fost așteptați și de un ghid local și câteva ajutoare de-ale lui, şi ni s-a mai repetat odată ce avem de făcut, ca să putem surprinde în liniște spectacolul picturilor și al podoabelor, cât Mursi sunt încă liniștiți, neatinși de aburii alcoolului și drogurilor. Cum în urmă cu câteva zile avusese loc un mic incident cu un grup de francezi, ni s-a vorbit mai mult de modul cum să evităm a-i supăra pe Mursi, decât despre tradițiile și ritualurile lor!

Iar în timp ce se purtau tratativele cu o șefă Mursi am furat câteva imagini, mai printre colegii de grup, mai pe diagonală..., riscând cu multă teamă (eram încă la marginea satului, nu unde erau toți membrii tribului). Mărturisesc sincer că nu m-am simțit deloc confortabil, dar curiozitatea a fost la cote înalte și a meritat! Iar aşa am dovada atmosferei trăită acolo, unde civilizația este departe de a fi ajuns și sunt ferm convinsă că va mai dura mult, mult timp până va ajunge!


Surse foto: Mursi Valea Omo Etiopia 1, Mursi Valea Omo Etiopia 2, Mursi Valea Omo Etiopia 3, Mursi Valea Omo Etiopia 4; toate celelalte fotografii din postare (marcate cu ©ici-colo.ro) aparţin autoarei postării, Coca Savin.

5 comentarii:

  1. Fascinant! O experienta de neuitat sa cunosti indeaproape aceste triburi. Reminestcente ale evolutiei noastre pe pamant! Felicitari pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este cu adevărat o experiență inedită!
      Mulțumesc mult!

      Ștergere
  2. Te citesc cu multă plăcere și mare atenție de când ți-am descoperit blogul, de când nici nu știam cine scrie (semnai cu pseudonim!), îmi ești model, ești cel care a contat esențial în modul de a așterne în scris poveștile mele de călătorie și sper ca toate sfaturile și indicațiile tale să le pot respecta și duce la îndeplinire, mereu.
    Încrederea de a-mi posta poveștile mele de călătorie pe blogul tău mă onorează, mă bucură enorm și îmi dau aripi în a mă strădui să fiu măcar cât de cât la înălțimea așteptărilor tale și, apoi, să nu dezamăgesc cititorii tăi fideli!
    Așa că, adresez, cu gratitudine, toate mulțumirile mele ”domnului profesor, cu dragoste”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inseamna ca am facut si eu ceva bun cu blogul asta, nu? :)

      Cu mare placere, e putin zis!

      p.s. "dom` profesor" inca nu am fost... se pare ca da, niciodata nu e prea tarziu sa fii ceva nou si total neasteptat, este? :)))

      Ștergere
    2. Pentru mine blogul tău a însemnat și înseamnă oaza mea de bucurie și încântare sufletească în lumea călătoriilor, a curiozității și a cunoașterii, a viselor cu ochii deschiși, a perfecționării în așternerea în scris a celor văzute și simțite la fața locului, dar și din alte puncte de vedere...!
      Nu știu ce-ți rezervă viitorul, dar pentru mine ai fost și ești profesorul meu de suflet în a reuși să aștern în scris poveștile mele de călătorie și nu numai!
      ... și voi spune mereu, cu aceeași sinceritate: m u l ț u m e s c !

      Ștergere