Tibet, Himalaya: spre Qomolangma

Drumul spre Qomolangma incepe frumos, cu un cer mai albastru ca oricand; un cer ca o promisiune.


Peisajul este sterp, satele sunt tot mai rare, putinii trecatori de pana acum parca au intrat in pamant; o turma de oi si capre ne bucura ochii, intr-un final; m-am obisnuit deja cu faptul ca oile si caprele din Tibet sunt mici si slabe, datorita vegetatiei sarace, dar ma uit in jur, la cele cateva fire de iarba tare, cu spini, si ma tot intreb ce or fi gasit sa pasca aici bietele cornute.



Mai urcam in inaltime, si ajungem la o margine de pasune, langa un fir de apa; iarba e verde si deasa, un adevarat rasfat fata de obisnuita uscaciune a Tibetului; o turma de yaci pasc aici; sunt blanzi si calmi cu oamenii; ne plimbam printre ei, la doi pasi de ei, si ne ignora; iar paznicul turmei ne intampina zambitor.






Lasam in urma o trecatoare, asezata la o inaltime ametitoare: 5248 de metri. Suntem in Rezervatia naturala Qomolangma; insa drumul pare mai monoton ca niciodata; nu anunta nimic, chiar nimic.


Intr-un final e nevoie sa ne mijim ochii pentru a intrezari, undeva departe, silueta grava a gigantului; este in stanga drumului, privind de la inaltime, cu un zambet intelegator, catre celelalte varfuri himalayene.


Qomolangma are mai intotdeauna o cununa de nori in jurul crestetului, asa ca astept cu rabdare cateva clipe fara nori deasupra. Trec minute bune de asteptare, si sunt gata sa renunt; dar pana la urma sunt rasplatit regeste.


Occidentalii ii spun Everest; dar tibetanii si serpasii din Nepal ii spun de multa vreme Qomolangma, ori Chomolungma. Incercarea occidentalilor de a traduce cat mai complet si mai sugestiv numele de Qomolangma a condus la o sumedenie de rezultate diferite: Zeita Pamantului, Zeita Lumii, Mama Sfanta, Mama Universului si chiar Zeita Mama a Zapezilor. In final, eforturile de a concilia diferentele de traducere au avut ca rezultat doua compromisuri: Zeita Mama a Universului, ori Zeita Mama a Pamantului. Dar probabil ca traducerea cea mai corecta a denumirii Qomolangma ar fi Goddess of the Earth - Zeita Pamantului, ori Zeita Lumii.

Nepalezii, care stapanesc fatada sudica a Everestului, s-au simtit indreptatiti sa complice si ei povestea; intrucat in patrimoniul etnic nepalez nu existau deloc referiri la Everest, in Nepal se utiliza numai denumirea de Qomolangma, imprumutata de la serpasii din Himalaya; insa serpasii sunt o populatie de origine tibetana si o minoritate in Nepal, iar utilizarea unei denumiri considerate “straine” a devenit inacceptabila in contextul procesului de nepalizare parcurs de Nepal in a doua jumatate a secolului trecut. Asa ca la începutul anilor `60 guvernul nepalez a solutionat problema, decizand ca denumirea oficiala a Everestului este Sagarmatha. Care inseamna, in limba nepaleza, Zeita Cerului…


5 comentarii:

  1. Drumul spre Everest Base Camp e fabulos... iar prima intalnire cu Everestul de departe cand ajungi in varful dealului de neuitat... chiar daca il mai vazusem si din Nepal...

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate nu am mai ajuns si la Everest Base Camp. dar ai dreptate, prima intalnire cu Everestul de departe este, intr-adevar, de neuitat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai ajuns la EBC ? De ce ? Dupa poze, nu pareai prea departe...

    RăspundețiȘtergere
  4. simplu: nu era in drum. dar nu am regrete, pentru ca una peste alta au fost 9 zile in Tibet, in care am vazut partea relevanta din el: Lhasa, Valea Yarlung, cea mai mare parte dintre marile manastiri si podisul. restul ramane pentru data viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pacat ca nu ai fost, nu pareai departe... Eu am facut Lhasa (+ manastirile de langa) - Yamdrok Tso - Shigatse - Sakya - Gyantse - Tigri - Everest Base Camp - Shigatse - Lhasa. Din pacate, nu si valea Yarlung

    RăspundețiȘtergere