Arad: Mica Viena de pe Mures (1)

In decursul timpului am scris pe ici-colo.ro despre o seama de locuri mai mult sau mai putin departate, de prin Romania, Europa sau India, Nepal ori Tibet; insa niciodata nu am scris ceva si despre orasul in care mi-am petrecut primii 17 ani din viata: Arad. Un oras prin care foarte multi romani au trecut in drum spre Occident, dar mult mai putini au si oprit sa se bucure de el. Insa m-am intors de cateva zile din Arad, cu gandul limpede ca Aradul merita cel putin o postare pe ici-colo.ro. Asa ca de aceasta data ma voi juca de-a calatorul prin orasul copilariei si adolescentei mele, si voi povesti despre Arad cateva lucruri care fac din el un oras foarte special intre orasele Romaniei.

Arad, poarta de vest a Romaniei

Arad este aproape cel mai vestic oras mare al Romaniei, fiind intrecuta in aceasta privinta (cu foarte putin) doar de eternul sau rival, Timisoara; insa pozitia geografica a Aradului (la rascruce de drumuri si la mica distanta de granita) este mult mai buna ca a Timisorii, asa ca Aradul, si nu Timisoara este primul oras mare din Romania la sosirea dinspre Europa centrala, si principala poarta vestica a tarii; cine nu a auzit de vamile Nadlac si Curtici, ambele la mici distante de Arad? asa fiind, pozitia sa extrem de vestica pe harta tarii se reflecta usor in distantele dintre Arad si alte orase mari din aceasta parte a Europei: pe sosea sunt 594 de kilometri pana in Bucuresti, insa doar 275 de kilometri pana in Budapesta, 209 kilometri pana in Belgrad, si 506 kilometri pana in Viena; numai 50 de kilometri pana in Timisoara rivala, insa 117 kilometri pana in celalalt mare oras al vestului Romaniei, Oradea, si 267 kilometri pana in Cluj; daca tinem cont si de faptul ca drumul inspre Bucuresti este nu doar lung ci si greu, in timp ce drumurile spre cele trei capitale europene mai sus pomenite sunt incomparabil mai bune (in mare parte fiind autostrazi), veti intelege foarte usor de ce aradenilor plimbareti le este cu mult, mult mai la indemana Budapesta, Belgrad si chiar Viena decat indepartatul Bucuresti. Da, chiar si Viena: oricine a calatorit cu masina de la Bucuresti la Viena stie foarte bine ca din Arad se ajunge mult mai comod si mai repede la Viena decat la Bucuresti. Mai este de mirare, atunci, indiferenta multor aradeni fata de capitala Romaniei?

Arad, unul din cele mai vechi orase ale Romaniei

Prima mentiune a Aradului medieval apare intr-un document din anii 1078-1081, ori (dupa alte opinii) din 1080-1090; i se spunea Orod pe atunci, sau veterum Orod, vechiul Arad, si pare-se ca era pozitionat in comuna Vladimirescu, astazi suburbie a Aradului; iar prima mentiune documentara privind zona Aradului dateaza din anul 1028; legenda spune ca numele Orod venea de la cavalerul Orod, care prin anul 1029 era supus al regelui maghiar Stefan cel Sfant.

Asa ca Aradul este probabil unul dintre cele mai vechi orase ale Romaniei: mai vechi decat vecinii sai vestici Oradea (prima data atestata in 1113) si Timisoara (1212), Aradul pare a intrece in vechime si toate cele sapte cetati sau burguri sasesti („Siebenburger”) de la care a pornit viata urbana din Transilvania medievala: Sibiu (atestat intai in 1191), Cluj (1213), Brasov (1235), Bistrita (1241), Sebes (1245), Medias (1267) si Sighisoara (1280); sunt mai noi ca Aradul si Alba Iulia (1199) si Deva (1269), si doar Satu Mare pare sa aiba cam aceeasi vechime ca Aradul, fiind atestat intai in 1082.

Stiu, vor fi voci hotarate impotriva randurilor de mai sus, care imi vor reprosa furibund ca am omis vechile orase grecesti sau romane, care intrec in vechime orice orase medievale ale Romaniei; se afirma des si insistent ca Histria este cel mai vechi oras din Romania, insa Histria de azi nu este un oras ci doar o intindere de ruine, asa ca mi se pare corect sa nu o includ in aceasta lista a oraselor vechi ale Romaniei (si nu a fostelor orase); iar Constanta este, si ea, impresionant de veche sub vechiul ei nume grecesc de Tomis, insa nu stiu sa existe dovezi ca a fost locuita in mod continuu de la greci incoace pana in zilele noastre; cum se intampla si cu Clujul, de care se stie ca a fost locuit si in epoca dacilor, si in cea romana, fara insa a exista, din cate stiu eu, dovezi de locuire continua pana la Clujul medieval.

Oricum, arheologii au gasit pe teritoriul Aradului si urme mult mai vechi de anii 1080: a existat o asezare dacica in cartierul aradean Micalaca, cucerita de romani in razboiul din 101-102, iar in cartierul Aradu Nou romanii au construit un castru care gazduia legiunea a IV-a Flavia Felix; undeva prin secolele VIII-IX exista o asezare la Vladimirescu - Schanzen, unde mai tarziu a fost veterum Orod; in perioada voievodului banatean Glad a existat tot la Vladimirescu si un fort de pamant, devastat de unguri pe la mijlocul secolului al X-lea; reconstruit sub domnia voievodului banatean Ahtum, fortul a fost complet distrus in 1028 de o alta expeditie a ungurilor; asa ca dupa infrangerea definitiva a voievodatului banatean al lui Glad si Ahtum (care e limpede ca a stapanit si fortul de la Vladimirescu, impreuna cu asezarea din jur), Aradul a devenit parte a regatului medieval maghiar, ca centru al comitatului Arad; una peste alta, oricat de partinitor as fi cu orasul in care am trait primii mei 17 ani (asta e... sunt om, nu?) Aradul ramane, fara indoiala, unul din orasele cele mai vechi ale Romaniei. Si sigur este mai vechi decat Timisoara, bine?!...

Cetatea Aradului, una din cele mai mari inchisori habsburgice

In 1551 Aradul a ajuns sub ocupatie turceasca, pana in 1595; nu a dus-o deloc rau, impunandu-se ca centru de negot, in special pentru sarea adusa pe Mures. Intre 1595-1616 Aradul a fost din nou alipit principatului Transilvaniei, dupa care a fost iar cedat turcilor; iar de indata ce otomanii au esuat in asediul Vienei din 1683 habsburgii infuriati au pornit ofensiva inspre est, ajungand sa cucereasca Aradul in 1687. Dupa pacea de la Karlowitz din 1699 noua granita dintre turci si habsburgi era pe Mures, asa ca Aradul a devenit centru zonal de paza a frontierei; pentru a raspunde nevoilor defensive ale habsburgilor initial a fost reconstruita vechea cetate turceasca de langa Arad, dupa care habsburgii s-au decis sa mearga pana la capat cu fortificarea orasului de pe Mures, asa ca au construit Cetatea Aradului.

Ridicata la cererea imparatesei Maria Tereza, Cetatea Aradului a fost proiectata in stil Vauban-Tenaille, asa ca in epoca sa era o structura defensiva moderna si sofisticata, considerata aproape invincibila: are forma de stea cu sase colturi, trei randuri de cazemate subterane si mai multe randuri de santuri, care puteau fi inundate; iar locatia cetatii este de invidiat: o bucla a Muresului, pe malul sau sudic, facea ca fortareata sa fie protejata de Mures pe mai mult de trei laturi. Cetatea a fost construita timp de 20 de ani (1763-1783) de catre mii de detinuti ai imperiului habsburgic.

Ironia istoriei face ca aceasta bijuterie militara inexpugnabila a avut ocazia sa isi demonstreze formidabilele calitati defensive doar o singura data, si nici macar atunci impotriva turcilor: in timpul revolutiei din 1848-1849, cand Cetatea Aradului a fost aprig disputata de armata revolutionara maghiara si de trupele habsburgilor; dupa ce au asediat-o vreo noua luni, revolutionarii unguri au reusit sa o ocupe pentru 46 de zile in vara lui 1849, pana ce armatele rusesti si austriece i-au obligat sa se predea.

In restul timpului insa Cetatea Aradului a fost pur si simplu o puscarie habsburgica, pana in anul 1918; si inca una din cele mai mari din imperiu. Asa ca in Cetatea Aradului au fost inchisi pe rand Horea, Closca si Crisan in 1785, prizonierii din armata franceza a lui Napoleon intre anii 1790-1815, revolutionarul pasoptist banatean Eftimie Murgu in 1849, peste 500 de luptatori ai armatei revolutionare intre anii 1849-1857 (inclusiv cei 13 generali ce au condus revolutia maghiara, executati in 1849), prizonierii turci in 1881. Iar intre 1914-1918 s-a facut o tabara in meterezele exterioare, in care au fost inchisi prizonieri din Bosnia-Hertegovina, printre care si faimosul Gavrilo Princip, care in 1914 l-a asasinat la Sarajevo pe arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul coroanei austro-ungare, aruncand astfel Europa in primul razboi mondial.

Arad, orasul in care a fost pregatita Marea Unire

Inainte de anul 1918 Aradul era cel mai populat oras al Transilvaniei, iar din punct de vedere economic era unul dintre primele orase ale Transilvaniei, daca nu chiar primul; oricum, in anul 1937 Aradul era considerat cel mai puternic centru economic al Transilvaniei si cel de al patrulea din Romania Mare. Iar miscarea nationala romana din Transilvania era tot mai activa la Arad, care devenise, in preajma lui 1918, capitala miscarii. Asa se face ca unirea Transilvaniei cu Romania, din 1918, a fost pregatita - de la inceput pana la final - niciunde altundeva decat la Arad.

Consiliul National Roman s-a constituit la 30 octombrie 1918, iar la 2 noiembrie s-a mutat de la Budapesta la Arad, preluand de facto conducerea intregii Transilvanii. Sediul Consiliului era in locuinta din Arad a lui Stefan Cicio Pop, care era si presedintele acestuia; iar o parte buna din liderii Consiliului erau din Arad: Vasile Goldis (1862-1934) era aradean, Stefan Cicio Pop (1865-1934) era stabilit inca din 1891 in Arad, socialistul Ion Flueras (1882-1953) si Ioan Suciu (1862-1939) erau tot aradeni, iar Iuliu Maniu (1873-1953) a activat ca om politic aradean.

Negocierile intre delegatia guvernului maghiar condusa de Oszkar Jasyi si Consiliul National Central Roman au avut loc intre 13 si 15 noiembrie 1918, in cladirea fostei Prefecturi din Arad. Asa ca tot aici s-a decis, dupa cele trei zile de negocieri, separarea de Ungaria si unirea cu Romania. Iar la 20 noiembrie 1918 s-a facut, tot din Arad, convocarea Marii Adunari Nationale la Alba Iulia.

Astazi Marea Unire din 1918 este considerata ca fiind legata exclusiv de Alba Iulia, si mult prea putini stiu ca intreaga pregatire a acesteia s-a facut la Arad. Alegerea Albei Iulia ca loc de desfasurare a Marii Adunari Nationale s-a facut tot la Arad; au mai fost luate in discutie Blaj si Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia din doua motive, mai degraba simbolice: in Alba Iulia a intrat triumfal Mihai Viteazul in 1 noiembrie 1599, dupa cucerirea Transilvaniei, si tot in Alba Iulia au fost martirizati Horea, Closca si Crisan, in 1785. Asa ca actul final al Marii Uniri s-a semnat la Alba Iulia; dar sa recunoastem cinstit, orasul Marii Uniri din 1918 este mai degraba Arad, decat Alba Iulia.

Atat despre Arad, deocamdata. Voi reveni cu povestea Aradului intr-o postare viitoare, cat de curand; inca nu am povestit nimic despre ce este de vazut in Arad, si nici de ce i se spune Mica Viena; si mai sunt de spus despre Arad cateva lucruri pe care foarte putini le stiu...

p.s.: s-ar putea sa iti placa si:

- Arad: Mica Viena de pe Mures (2) ori

- Arad: Mica Viena de pe Mures (3).