Lisabona, in diagonala

Am scris pana acum despre cele mai frumoase piete ale Lisabonei, Rossio, Praça da Figueira si Praça do Comércio din cartierul central Baixa, total reconstruit de marchizul de Pombal dupa cutremurul din 1755; am vorbit si despre cartierul Alfama cu a sa esenta de Lisabona, despre Belém cu superba sa arhitectura manuelina si despre experimentul futurist din Parque das Nações; am amintit ca trebuie neaparat sa vezi si Lisabona din miradouros si ca ar fi o eroare de neiertat sa nu vezi si Lisabona noaptea; iar dupa ce am vazut-o si ca pe un oras care canta ori ca pe un oras la tolerantei ar putea parea ca absolut sigur nu mi-a mai ramas nimic de spus despre Lisabona. Dar nu e asa, inca mi-a mai ramas de povestit despre cateva locuri; si nu orice locuri, ci printre cele mai frumoase locuri din Lisabona.

Probabil cel mai romantic loc din acest oras grozav de romantic este Castelo de São Jorge, sau pe scurt doar Castelo. Zidurile sale crenelate se vad din mai multe locuri ale orasului, fiind inaltat pe o colina care domina cartierul Alfama si pe cel central, Baixa. Fortificatiile sale exterioare mai ascund un mic cartier, ruinat dar pitoresc in mizeria lui batoasa, numit Bairro do Castelo sau Santa Cruz do Castelo, iar pe stradutele inguste si umbroase ce urca din Baixa spre Castelo se vad mici taverne cu mancare portugheza si se aud ritmuri sfasietoare de fado.

Sus in castel nu sunt foarte multe de vazut, insa un ghitarist canta de iti rupea sufletul iar vederea spre oras era magnifica de-a dreptul. Majoritatea zidurilor de azi ale Castelo sunt rezultatul unei reconstructii din 1938, si o singura cladire, numita Olisiponia, a mai ramas din vechiul palat Paço de Alcaçovas care a servit intai ca resedinta a guvernatorilor mauri ai Lisabonei, dupa care din timpul regelui Dom Dinis (1279-1325) a devenit resedinta a regilor portughezi, pana in 1511.

 

Se pare ca in Castelo s-au gasit vestigii arhelologice care merg inapoi in timp pana prin sec. 6 i.e.n., insa fortificatia care a devenit mai tarziu Castelo a fost construita de catre mauri undeva dupa 711, cand au cucerit si Lisabona odata cu restul peninsulei iberice. In 1147 fortificatia maura a fost cucerita de catre regele Afonso Henriques, de care povesteam recent ca a ridicat si abatia cisterciana de la Alcobaça, pentru a marca cucerirea de la mauri a orasului Santarem, aflat ceva mai la nord de Lisabona; asa ca in 1147 s-a incheiat era de dominatie maura asupra Lisabonei, dupa un asediu de trei luni la care au participat si cavaleri cruciati francezi, englezi, flamanzi si germani, aflati in drum spre Tara Sfanta pentru a participa la a doua cruciada si convinsi de regele Afonso Henriques (cu o anumita doza de viclenie, zic unii) sa il sprijine in luptele cu maurii care au condus la cucerirea oraselor Santarem si Lisabona.

Plecand de la Castelo catre sud, prin cartierul Alfama, vei ajunge la Sé Catedral (sau pe scurt Sé), catedrala lisaboneza; zidurile ei sunt de asemenea vizibile din multe puncte al jumatatii de est ale orasului vechi, avand in fata acoperisurile de tigla rosie din Alfama iar in spate apele calme ale raului Tejo. A fost construita la putina vreme dupa ce regele Afonso Henriques a eliberat Lisabona de mauri in 1147, chiar pe locul in care inainte se afla moscheea principala a orasului stapanit de mauri. Sé este ridicata in stil romanic, insa in decursul timpului a suferit diferite reconstruiri si adaugiri in diferite stiluri; asa ca aspectul de azi al Sé difera indeajuns de constructia din sec. 12: a mai existat un al treilea turn, mai inalt ca cele doua de astazi, insa s-a prabusit in cutremurul din 1755, iar claustrul gotic a fost adaugat prin sec. 15.

 

Foarte probabil ca pe locul de astazi al Sé au existat constructii inca din vremuri imemoriale: s-au descoperit vestigii de la mauri (711-1147), de la vizigoti (inainte de 711), de la romani (primele secole ale erei noastre) si de la fenicieni (de dinaintea erei noastre); iar culmea este ca in Sé descoperirile arheelogice continua si astazi: batrana catedrala construita pe locul vechii moschei a Lisabonei maure mai are inca foarte multe secrete de dezvaluit din vietile ei anterioare, in care a vazut atatea stapaniri care au venit si au trecut prin Lisabona; si poate ca inaintea moscheii maure aici va fi fost o biserica crestina a vizigotilor, inaintea ei un templu pagan roman, si tot asa...

 

Traditia spune ca in Sé a fost botezat Sf. Anton de Padova, care s-a nascut la Lisabona in anul 1195 si a murit la Padova in Italia, in anul 1231; si se mai zice ca tot aici in Sé ar fi primit Sf. Anton primele invataturi, in scoala catedralei. Cine a calatorit in Padova sigur isi aminteste de frumoasa catedrala de acolo, inchinata acestui sfant foarte iubit nu doar in Italia si in Portugalia ci in toata lumea catolica: se spune ca avea un suflet atat de bun si bland incat putea vorbi cu animalele, iar copiii il iubeau ca pe un parinte; asa ca nu am ratat ocazia sa vad si locul in care traditia spune ca s-a nascut sfantul, aflat in Igreja de San Antonio, la mica distanta de Sé.

Plecand de la Sé spre Baixa vei vedea constructia bizara a unui turn metalic, usor de observat odata ce ai ajuns pe strazile din Baixa; este Elevador de Santa Justa (numit si Elevador do Carmo), un ascensor metalic construit in 1902, in stil neogotic, de un admirator portughez al lui Gustav Eiffel, autorul faimosului turn din Paris. Elevador de Santa Justa merita in mod sigur cel putin o vizita, ziua; si inca una dupa lasarea serii, firesc: vederea de sus este de neuitat, iar daca gasesti si un loc sa bei ceva in cafeneaua de sus vei fi incantat. Liftul pare o scamatorie de neinteles: cand intri in el la nivelul inferior te afli in cartierul central Baixa, iar cand iesi din el la nivelul superior esti in cartierul Chiado aflat practic cu 30 de metri deasupra Baixei, pe un deal; iar la doi pasi de iesirea din Elevador de Santa Justa se afla Largo do Carmo, o piata cocheta din care se poate intra in Convento do Carmo, despre care povesteam ca a ramas in ruina dupa ce i s-a prabusit acoperisul in timpul cutremurului din 1755; lisabonezii nu au mai reconstruit vechea catedrala, asa ca vazandu-i zidurile goale, lipsite de acoperis, iti vei putea face o ideea despre grozavia de seism care a cutremurat Lisabona in 1755.

Si trebuie spus ca in Lisabona mai exista inca trei asemenea Elevador: Elevador do Lavra, Elevador da Gloria si Elevador da Bica, toate aflate la nord si la est de cartierul Chiado in care tocmai spuneam ca se intra urcand in Elevador de Santa Justa. Ar putea parea ca si aceste trei Elevador sunt tot ascensoare precum Elevador de Santa Justa, insa de fapt toate trei sunt funiculare care strabat trei strazi cu inclinatie mare de pe colinele lisaboneze, fiind puse in functiune acum mai mult de un secol, intre 1884 si 1892. Le-am vizitat pe toate trei intr-o jumatate de zi, pornind din Praça dos Restauradores aflata imediat la nord de Rossio si coborand inspre sud, spre Praça Dom Luis I, aflata aproape de raul Tejo; ar putea parea o expeditie inutila, insa toate aceste strazi in panta sunt grozav de pitoresti si fotogenice, iar funicularele vechi, galbene si mazgalite vesel pe dinafara de pustii din cartier, cu interior rustic ca de cabane si cu bancute de lemn, trebuie sa fie de-a dreptul irezistibile pentru copii, din moment ce pot starni pasiuni nebanuite chiar si adultilor. Iata-le mai jos, in prima fotografie fiind Elevador do Lavra, in a doua Elevador da Gloria iar in a treia o mica straduta in trepte de langa Rua da Bica, pe care coboara Elevador da Bica; dupa aceea am citit despre Elevador da Bica ca ar fi cel mai fotogenic de departe dintre toate trei, insa dintr-un motiv inexplicabil am renuntat sa mai fotografiez exact acolo...