A venit Losar, anul nou tibetan!

Azi e anul nou tibetan şi chinezesc, prima zi din Anul Bivolului de Metal. De fapt e Anul Boului, s-o spun pe a dreaptă, dar majoritatea traducerilor noastre încearcă să evite semnificaţia deloc onorabilă pe care o are bietul bou, propunând în schimb bivolul. Cică ar suna mai bine.


Yak_Zanskar_Ladakh_ici-colo.ro

Însă pentru chinezi boul nu are conotaţie negativă, ci dimpotrivă: e un simbol al perseverenţei şi determinării. El este cel care, indiferent ce se întâmplă, merge tot înainte, ca ruşii. Cam aşa poate fi şi energia acestui an: la prima vedere nu pare a fi un an pentru salturi spectaculoase sau miracole, ci mai degrabă pentru paşi mici şi lenţi, dar siguri. Şi doar înainte. Ceea ce nu e deloc rău… 

Oricum, în fotografie nu un bou chinezesc, ci un iac tibetan din valea himalayană Zanskar, de undeva din marginea depărtată a Tibetului istoric. Nu este un iac pentru turişti, un muţunachi din acela împopoţonat cu panglici roşii care mai că zice “cheese” când îi faci poze cu turiştii (am şi poze cu iaci din ăştia decadenţi, dar mi-am dat peste degete să nu postez aşa ceva decât dacă arde), ci unul respectabil, ce-şi făcea veacul prin nişte pustietăţi pe la 4000 de metri altitudine, aproape uitat pe acolo de stăpânii lui. Ca orice iac respectabil, părea blând dar putea oferi surprize neaşteptate; aşa că am preferat să păstrez o distanţă politicoasă faţă de el. Şi el la fel, faţă de mine. M-a lăsat să-i fac vreo două poze, apoi mi-a întors coada. 

A propos de iaci, în 2016, prin Ladakh, m-am ales cu porecla glumeaţă Yak-nga, གཡག་ལྔ།. Înseamnă “Cinci Iaci” în limba ladakhi şi în tibetană, şi nu e pentru că aş avea calităţile a cinci iaci (despre defecte neavând sens să discutăm, se ştie), ci pentru un motiv mult mai prozaic: purtam tricouri pe care erau desenaţi cinci iaci, cu explicaţia ştiinţifică de rigoare scrisă meticulos dedesubt: Yak Yak Yak Yak Yak. Profunzimea şi subtilitatea mesajului de pe tricourile mele au fost remarcate de un localnic şugubăţ, care nu a iertat ocazia să-mi ofere botezul local. E adevărat că acelaşi localnic mai îmi spunea în glumă şi Lü-cchang, ལུས་ཆང། (chipurile adaptându-mi numele la pronunţia locală), dar nu vi-l traduc şi pe-ăsta, ca să nu-mi iasă vorbe. 

Deci n-ar fi deloc rău să fie Anul Iacului. Sau Anul Iacilor. Mă refer la toţi cinci, cu modestie :) 

Toamna asta se vor împlini doisprezece ani de când am început să am idei puţine, dar fixe, legate într-un fel sau altul de Tibet, şi câţiva ani buni (vreo opt, cred) de când întâmpin cu bucurie Losar, cum îi spun tibetanii anulului nou; ba chiar a fost şi un an când am sărbătorit Losar la mine acasă, cu mâncare tibetană (inclusiv faimoşii momos) şi cu prieteni având aceleaşi fixuri ca mine. Anul ăsta am doar un Losar online, ca de pandemie; dar nu mă plâng, tot cu bucurie îl întâmpin şi acum. Aşa că vă urez de anul nou tibetan aşa cum se cuvine, în tibetană: Losar Tashi Delek! 

ལོ་གསར་བཀྲ་ཤིས་བདེ་ལེགས།།

p.s. A propos de expresia “lapte de iac”, un amic din Cluj îmi reamintea hâtru că a spune “lapte de iac” (cum am spus şi eu, nu o dată) este, pentru tibetanii nativi, exact cum ai spune “lapte de taur”: de fapt cuvântul tibetan yak (în tibetană གཡག་, transliterat în sistemul Wylie g.yag) se referă doar la mascul, nu şi la femelă; deşi în engleză, de unde l-am luat şi noi, el are în vedere specia, fără a deosebi între mascul şi femelă, aşa că-i are în vedere pe amândoi.

Pentru femela de iac tibetanii au cuvinte aparte: dri (འབྲི་, 'bri) sau nak (གནག, g.nag), echivalente cu “vaca” noastră. Sau, în cel mai rău caz, i s-ar mai putea spune, cam forţat, yak-mo, adică ceva de genul “femela iac” sau “doamna iac” 🙂 

Încă ceva ar mai fi de zis: despre ce se întâmplă de Losar, anul nou tibetan, am scris mai multe aici. Iar despre cum se mănâncă şi bea în stil tibetan, inclusiv de Losar, am scris aici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu