Ieri pe la prânz mi se făcuse dor de Nepal, unul dintre locurile care mi-au rămas atât de dragi încât mereu îmi promit să revin acolo cât mai curând, aşa că mi-am pus să cânte vreo două cd-uri cu muzică nepaleză şi am urzit la repezeală câteva planuri despre cum aş ţopăi ici-colo prin Nepal, dacă zeii ar fi de acord să ajung în toamna asta prin acele părţi de lume. Apoi undeva după-amiază spre seară am intrat pe net să dau o raită pe facebook şi am rămas consternat văzând care erau posturile cele mai vizibile: erau chiar despre Nepal, pentru că după cum ştii deja, ieri a fost un cutremur dezastruos în Nepal.
Dacă încă nu ai aflat, iată ce s-a întâmplat: cutremurul a început ieri pe la 11.11 ora locală (8.26 ora noastră, dacă nu mă înşel) şi a măsurat 7,9 grade Richter, având epicentrul la vreo 80 de kilometri nord-vest de capitala Kathmandu. A durat între 30 de secunde şi 2 minute (în mod sigur, interminabile) şi a fost urmat întâi de o avalanşă crâncenă pe Everest iar apoi de o replică de 7 grade, 34 de minute mai târziu. A zguduit nu doar Nepalul, ci şi India de nord, Tibet şi Bangladesh, iar undele seismului s-au simţit până în Pakistan. Ieri seară se vorbea despre 876 de morţi în urma cutremurului, azi însă am văzut pe net că erau deja anunţate 1.457 de victime. Au murit oameni şi în India, Tibet şi Bangladesh, însă Nepalul rămâne de departe cel mai lovit, cutremurul de ieri fiind cel mai grav cutremur nepalez din 1934 încoace, când au murit 10.000 de oameni. Fotografiile văzute de mine pe net sunt greu de uitat - cu oameni morţi, îngropaţi până la gât în moloz, răniţi ori îngroziţi; şi probabil că rugurile funerare de lângă templul Pashupatinath ard acum mai grăbit ca niciodată…
Parcă nu ajungeau pierderile de vieţi omeneşti, cutremurul de ieri a despicat drumuri, a dărâmat sute de locuinţe (valea Kathmandu, lovită grav de cutremur, fiind suprapopulată de 2,5 milioane de oameni şi plină de locuinţe construite precar, în pripă) şi a distrus o mulţime de temple, edificii şi clădiri istorice de o valoare nepreţuită, multe aflate pe lista de obiective UNESCO: se spune că frumoasa piaţă veche (Durbar Square) din oraşul Patan este distrusă (unele din templele superbe de acolo ar fi căzut complet, zic unii), centrul istoric din Kathmandu ar fi de asemenea distrus, templul Swayambhunath ar fi grav avariat, iar stupa Boudhanath, centrul comunităţii tibetane din Nepal, pare să fi fost şi ea foarte greu încercată. Turnul Dharahara din Kathmandu s-a prăbuşit complet, arată pozele de pe net; eu nu îl ştiu, dar se pare că acest turn de 63 de metri construit în 1832 era foarte popular printre turişti pentru vederea pe care o oferea asupra întregii văi Kathmandu. Iar astea sunt doar cele foarte cunoscute...
Ştiu, dezastre se întâmplă mereu prin lume, de ce mi-ar păsa tocmai de acesta? E simplu, pentru că am călătorit în Nepal şi pentru mine locul acela nu mai poate fi niciodată un loc străin, un simplu punct pe harta lumii. Şi pentru că încă îi mai ştiu pe unii dintre oamenii pe care i-am cunoscut acolo. A propos, o postare pe facebook a ghidului cu care am călătorit prin Nepal (pe numele său Shiva, precum bine-cunoscutul zeu hinduist) anunţa telegrafic că ieri nu aveau curent electric ori Internet şi se adăposteau sub cerul liber. Azi însă am văzut de la el şi veşti mai bune: suntem bine, împreună cu toţi din familia mea, posta pe facebook. E clar, se află printre cei norocoşi.
Bun, ce putem noi face de aici pentru Nepalul de după cutremur? Sau care e scopul acestei postări, mai exact? Păi, e foarte simplu, pune-te în pielea unui nepalez absolut obişnuit, care îşi câştigă pâinea muncind din greu şi nu întinzând mâna la pomană, şi gândeşte-te puţin, cum i-ar place lui să fie ajutat de tine după un asemenea dezastru? Oare să-i trimiţi mesaje de solidaritate pe facebook, sau să dai like la cele postate de alţii? Nu cred, pentru că majoritatea covârşitoare a nepalezilor nu au habar de Internet, iar dacă totuşi au habar e foarte probabil ca postările şi like-urile pe facebook să nu-i încălzească deloc; să trimiţi bani la vreo organizaţie umanitară ce-şi va lua sarcina să se implice în dezastrul din Nepal? Da, poate fi o soluţie, mai ales dacă făcând asta nu vei avea îndoieli privind locul în care vor ajunge până la urmă banii tai. Ori mai degrabă să-i vizitezi ţara, după ce vor fi fost cât de cât înlăturate urmările cutremurului? Păi, într-una din ţările cele mai sărace ale lumii şi ale Asiei, în care turismul este una dintre marile surse de venit ale ţării, aceasta chiar poate fi o mână de ajutor întinsă Nepalului de după acest cutremur, zic eu.
Dar de ce să alegi tocmai Nepalul? Întrebarea e cât se poate de legitimă, pentru că ai putea crede că încerc să-ţi vând cine ştie ce pachet turistic, profitând diafan de nenorocirea din Nepal. Însă nu am de gând să-ţi spun du-te în Nepal cu agenţia cutare sau agenţia cutare, ci doar du-te în Nepal, cu cine vrei tu. Şi sunt două motive mari şi late pentru care merită cu vârf şi îndesat să faci asta: în primul rând, te vei alege cu o călătorie absolut fantastică, într-o ţară care are peisaje himalayene ce-ţi taie respiraţia, vestigii istorice superbe, obiceiuri şi tradiţii fabuloase (India şi Tibetul îşi dau mâna în Nepal în cel mai armonios mod, vei vedea) şi oameni frumoşi, buni şi primitori, ce-şi poartă cu demnitate şi voioşie sărăcia lucie; iar preţurile din Nepal sunt de două feluri, mici şi foarte mici, mai ales dacă te vei mulţumi cu experienţe turistice obişnuite şi nu vei dori să te caţeri pe Everest sau să faci cine ştie ce alte năzdrăvănii; singura cheltuială mai mare este cea cu avionul, în rest totul în Nepal e cât se poate de accesibil; în al doilea rând, vei contribui şi tu la închiderea rănilor provocate de acest dezastru, pentru că o parte din banii tau (habar n-am cât, dar sper să fie cât mai mulţi) ar trebui să ajungă în final atât la necăjiţii din Nepal, cât şi la reconstruirea vechilor temple şi edificii istorice distruse. Şi merită din plin să faci asta, vei vedea.
În puţine zile (mult mai puţine decât ai crede) dezastrul de ieri din Nepal va fi complet uitat: nepalezii îşi vor reface cum-necum viaţa (cei norocoşi, fireşte), noi ne vom întoarce la ale noastre (ştim bine, avem şi noi destule pe cap), iar ziariştii vor căuta înfriguraţi alte dezastre prin lume cu care să-şi hrănească fluxurile de ştiri; viaţa merge înainte, nu stă pe loc să plângă pentru o mie şi ceva de suflete pierdute undeva departe, la poalele Himalayei. Dar chiar şi aşa, când te vei gândi unde să mergi în toamnă, când reîncepe sezonul turistic în subcontinentul indian, oare nu ai putea să iei în calcul, chiar numai pentru o clipă, şi Nepalul? E clar că dacă îţi place să mergi an de an în acelaşi loc din Grecia, Bulgaria sau Dalmaţia nu o să te decizi brusc să mergi taman în Nepal (deşi habar nu ai ce pierzi, crede-mă…), dar dacă tot iţi place să te duci în vacanţă puţin mai departe de casă, de ce nu ai merge chiar în Nepal? Mai ales că dacă mergi acolo cu grup organizat şi cu ghid, cum face mai toată lumea, o călătorie în Nepal nici nu este (ca să o spun de-a dreptul) aşa mare aventură cum ar putea părea la prima vedere.
Iar dacă nu vei ajunge în Nepal atunci măcar gândeşte-te o clipă la cei de acolo - îndreaptă-ţi compasiunea către ei; foarte probabil că doar câteva asemenea clipe te vor scoate de îndată din colivia strâmtă a problemelor tale de zi cu zi şi te vor conecta pe loc la o perspectivă mult mai largă - cea a umanităţii, în care problemele tale apar în mod miraculos mult, mult mai mici decât le ştii tu de obicei. Şi sigur vei înţelege de ce nu mai departe de ieri alpinistul Daniel Mazur trimitea de pe Everest mesaje pe Twitter despre dezastrul de acolo, în care spunea "vă rog, rugaţi-vă pentru toată lumea"…
p.s. uite-aşa mi-am adus aminte că încă mai am câteva chestii de povestit despre Nepal; aşa că o să revin la el şi în zilele următoare…
Un blog interesant ;i frumos
RăspundețiȘtergere