marți, 21 ianuarie 2014

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (3)

Dacă încă nu ai înţeles din fotografie atunci îţi spun eu ce urmează să se întâmple acum: după ce v-am tot dus cu vorba timp de două postări, astăzi voi povesti, în fine, și despre ultimele 4 tipuri de călători dintre cele 12 găsite de mine; așadar tabloul e complet, și nu îţi mai rămâne decât să te regăsești între ei: ce zici, tu care ești?


Temerarul este cuceritorul prin excelenţă, conquistadorul, exploratorul îndrăzneţ, deschizătorul de drumuri, pentru el răspunsul la întrebarea de ce călătorim fiind cât se poate de simplu, pentru a cuceri. Dacă vrei să ţi-l închipui pe Temerar nu trebuie decât să te gândești o clipă la protagonistul din filmul Șapte ani în Tibet, interpretat de Brad Pitt; însă ar fi bine să ai în vedere că personajul real al poveștii, alpinistul austriac Heinrich Harrer, apare cu un chip foarte diferit în cartea cu același nume; oricum, aș spune că Temerarul e mai degrabă un erou (puţin nebun, puţin egoist, puţin inconștient, dar în fine, e totuși un erou) decât egoistul răzgâiat ca un copil din celebrul film. A existat o epocă în istoria omenirii în care Temerarul a fost personajul principal în nenumărate povești frumoase: cu el s-au făcut marile descoperiri geografice, cu el s-au colonizat ţinuturi îndepărtate, cu el s-au cucerit marile înălţimi ale lumii ori s-au atins polii îngheţaţi; Iason din mitul argonauţilor, Ulise din Odiseea, Vasco da Gama, Marco Polo, Columb și Magellan trebuie să fi fost cu toţii Temerari; la fel trebuie să fi fost Edmund Hillary și Tenzing Norgay, care au cucerit Everestul în 1953, Roald Amundsen, exploratorul ţinuturilor îngheţate și mulţi alţii. S-ar putea spune că specia Temerarilor e pe cale de dispariţie în zilele noastre, din moment ce Pământul mai are prea puţine locuri neexplorate sau necucerite; eu aș spune însă că mai degrabă se intră într-o nouă epocă a Temerarilor, în care cucerirea se va face altfel ca până acum: probabil se va utiliza mai puţină forţă fizică și mai multă inteligenţă, inclusiv cea artificială, însă în mod sigur omenirea va mai avea Temerari încă foarte multă vreme. Unde îl găsești pe Temerarul de astăzi? În expediţii serioase pornite spre locuri îndepărtate și încă greu de atins ale Terei: pe vârfuri de munte, la poli, în jungle, pe Amazon și în alte locuri în care a călători pare nebunie curată; te vei întâlni foarte rar cu el (doar dacă ai și tu ceva dintr-un Temerar, un Nebun sau un Descoperitor), dar poţi să fii sigur, chiar dacă nu dai de el niciodată, că Temerarul sigur există și deschide toate drumurile pe care mai tărziu vor merge fără bătaie de cap nenumăraţi alţi călători; se știe, de pildă, că în prezent escaladarea Everestului, cel mai înalt vârf al lumii, nu mai este câtuși de puţin aventura nebunească de acum câteva decenii: cu ceva pregătire de alpinist, cu o condiţie fizică ușor peste medie și cu o sumă frumușică de bani poţi rezolva destul de facil să ajungi până în vârful său, ajutat de tuburi de oxigen și asistat de ghizi nepalezi care te vor duce cu precizie pe trasee bine amenajate; chiar citeam că uneori pe traseul spre Everest e aglomeraţie aproape ca pe bulevard, iar escaladarea Everestului ameninţă să devină o industrie turistică în toată regula; dar oare toate astea ar fi fost posibile dacă nu ar fi fost atâţi Temerari care să își dea viaţa pentru a cuceri Everestul, înainte ca acesta să se predea în 1953 lui Edmund Hillary și Tenzing Norgay?

Petrecăreţul este acel călător care călătorește pentru a socializa, pentru a se distra, pentru a petrece. Îl recunoști foarte ușor, pentru că el călătorește aproape numai în gașcă și adesea îl găsești cu o bere sau alt energizant în mână, dacă nu cumva beat rangă: gașca și alcoolul, uneori în cantităţi impresionante, par a fi două dintre constantele Petrecăreţului, iar hoardele de ruși beţi care invadează diverse locuri de prin Europa sunt probabil imaginea cea mai caricaturală a Petrecăreţului. Chiar dacă a plecat în călătorie fără gașcă Petrecăreţul va găsi în scurt timp oameni cu care să socializeze, printre alţi Petrecăreţi plecaţi la drum fără gașcă; iar dacă nu e amator de alcool poţi fii sigur că Petrecăreţul nostru e totuși un mare amator de petreceri sau de socializare. Cum ţi-a părut Dubrovnik-ul?, îl întrebam pe un amic acum ceva vreme, eu fiind un mare admirator al orașului croat numit Perla Adriaticii, din sudul Dalmaţiei; fain, deși nu mai reţin mare lucru… însă am fost acolo cu gașca și ne-am distrat de minuneeee, veni răspunsul. Iar când am ajuns în insula Majuli din nord-estul Indiei am aflat de la Jyoti, ghidul meu majulian, despre doi Petrecăreţi occidentali care bătuseră drumul lung până acolo ca să se îmbete crâncen în cele trei zile în Majuli; indienii nu sunt de felul lor foarte înţelegători cu alcoolul, iar insula Majuli chiar nu este genul de loc unde să mergi ca să petreci: e o insulă neobișnuită, în care frumuseţile sunt cu totul altele decât cele pe care le-ar aștepta un occidental de la o insulă tropicală; așa că la plecare Jyoti i-a întrebat dezamăgit pe cei doi occidentali ce le-a plăcut cel mai mult în Majuli; au stat o clipă pe gânduri, s-au scărpinat în cap ca oamenii mahmuri, după care unul din ei a răspuns: vinul de orez! Oricum, Petrecăreţul e un călător simpatic foc, să nu fie dubii, și are darul absolut minunat de a zâmbi mereu, chiar dacă pentru asta se mai ajută cu câte un energizant… Păcat însă că adesea e un călător superficial, care se mulţumește cu destul de puţin, și pentru care atracţia turistică principală e petrecerea sau socializarea cu alţi călători, ratând sau doar bifând în fugă adevăratele atracţii turistice; e adevărat, gașca și contactul cu alţi oameni îi dau un sentiment călduţ de siguranţă și confort, însă tot ele îi pot mânca timp și energie preţioasă, ce pot fi utilizate în scopuri mai nobile. Unde îl găsești pe Petrecăreţ? Peste tot pe unde se petrece, se bea, se cântă, se dansează și se socializează: la Mamaia, în Ibiza, la carnavalul din Rio de Janeiro, în Cuba sau în Hawaii; care e călătoria perfectă pentru Petrecăreţ? Cea în care a petrecut și s-a distrat, a cunoscut o grămadă de oameni interesanţi ori s-a simţit minunat cu gașca. Care a marea provocare pentru Petrecăreţ? Să lase puţin de-o parte gașca, petrecerile și pe alţi călători și să deschidă ochii la ce e în jurul său atunci când călătorește, și sigur va descoperi o lume mult mai frumoasă decât ar putea crede…

Ascetul este un călător extrem de aparte, pentru care răspunsul la întrebarea de ce călătorim este pentru a evolua spiritual; omenirea a avut dintotdeauna asceţi rătăcitori, călugări rătăcitori, derviși rătăcitori și alţi călători pentru care a călători era o parte din practica lor spirituală, având scopul declarat de a reteza atașamentele de orice fel faţă de familie, de rude și prieteni, de casă, de societate, de confort și de comodităţi în genere: îndepărtându-te de lumea materială te apropii de divinitate, ar fi ideea de bază a unei asemenea abordări. Cine a călătorit în orient sigur a întâlnit asceţi sau călugări rătăcitori, iar dintre ei asceţii hinduiști din India și Nepal, numiţi sadhu, sunt de departe cei mai faimoși; adesea ei sunt oameni care au dus o viaţă absolut obișnuită, în care au avut casă, slujbă, nevastă, copii și familie, iar la un moment dat spre bătrâneţe și-au părăsit viaţa lumească și au decis că până la moarte se vor dedica în întregime practicii spirituale; așa că își găsesc un guru, un maestru spiritual care îi iniţiază într-o anumită practică spirituală, iar după câţiva ani petrecuţi ca discipoli devin sadhu, adică om sfânt, sau sannyasin, adică cineva care a renunţat la existenţa lumească pentru a căuta moksha, realizarea spirituală supremă. India de astăzi are între 4 și 5 milioane de asemenea sadhu, care rătăcesc din loc în loc, trăiesc din pomeni și se bucură din plin de respectul indienilor de rând; din punct de vedere legal sunt consideraţi decedaţi de către statul indian, iar uneori iniţierea lor de către guru e precedată de participarea lor la ritualul propriei înmormântări. Majoritatea acestor sadhu sunt yoghini, sunt împărţiţi în mai multe secte diferite (cei mai cunoscuţi dintre ei fiind naga sadhu, pentru care e obligatoriu să umble tot timpul goi-pușcă), iar festivalul lor cel mai faimos este Kumbha Mēlā, la care în 2013 s-au strâns peste 100 de milioane de oameni și la care îmi doresc să ajung și eu odată. Am întâlnit asemenea sadhu în templul Pashupatinath din Kathmandu, capitala Nepalului, în Rewalsar și Dharamshala din Himachal Pradesh, în nordul Indiei și în Guwahati din Assam, în nord-estul Indiei, dar îi poţi vedea peste tot prin sucontinentul indian. Există și o versiune tibetană a ascetului rătăcitor, numit chödpa, iar practica spirituală a acestor chödpa, faimoasă pentru ritualurile ei foarte aparte, este numită chöd; ocupanţii chinezi ai Tibetului au făcut tot ce au putut să pună capăt acestei străvechi tradiţii a buddhismului tibetan, deci în Tibetul de azi e puţin probabil să mai poţi vedea chödpa; însă aș paria că am întâlnit un asemenea chödpa în București, în noiembrie 2013, în persoana cântăreţei Ani Choying Drolma; după ce în timpul concertului a făcut mai multe referiri clare la practica Chöd, imediat după concert am văzut-o pe cântăreaţa-călugăriţă în timp ce-și strângea bagajul dintr-o încăpere alăturată: era un singur rucsac de mărime medie, adică un bagaj incredibil de mic pentru cineva care venea tocmai din Nepal pentru a susţine concerte umanitare prin toată lumea; așa trebuie să arate un Chödpa modern, am înţeles atunci; călătorește cu avionul, vorbește o engleză perfectă și folosește Internetul, dar rătăcește neatașat prin lume pentru a-i ajuta pe alţii... Care e marea provocare pentru Ascet? habar nu am, firește, dar știu care e marea provocare pentru turiștii prin India sau Nepal care-și închipuie că l-au prins pe Dumnezeu de picior dacă își fac poze cu vreun sadhu: să se ferească de falșii sadhu, care sunt tot mai mulţi prin India și Nepal și pe care îi poţi recunoaște destul de ușor dacă ești atent: sunt împopoţonaţi atât de strident încât nu ai cum să nu-ţi dai seama că îi preocupă mai mult banii turiștilor decât moksha; cum par a fi și cei doi sadhu din fotografia de mai sus, pe care oricine îi poate găsi în templul nepalez Pashupatinath; așa că voi încheia cu o scenă grăitoare din templul hinduist Kamakhya din Guwahati, în Assam: întâi am dat vreo 50 de rupii unui sadhu, el mi-a pozat ca un profesionist după care mi-a mai cerut bani, arătând prin semne, nemulţumit, că i-am dat prea puţin; apoi am văzut un alt sadhu, ce stătea cuminte și umil la intrarea în templu; i-am dat vreo 10 rupii, pentru că doar atât mai aveam mărunt, dar mi-a mulţumit recunoscător și m-a binecuvântat, fără să-mi ceară nimic în plus; e adevărat că nici nu mi-a pozat...

Romanticul e ultimul tip de călător dintre cei 12 găsiţi de mine, iar pentru el răspunsul la întrebarea de ce călătorim este pentru partener: el privește călătoria ca pe un dans nupţial itinerant, ca pe un ritual de împerechere în mișcare, în care trebuie neapărat să își impresioneze la culme partenera sau viitoarea parteneră; pentru că Romanticul pornește în călătorie ori cu partenera, ori în căutarea unei partenere; firește că e valabilă și situaţia inversă, în care Romantica e plecată în călătorie în căutarea unui partener, și îmi amintesc amuzat că practic în orice călătorii cu grupul poţi găsi și călătoare care par mult mai interesate de socializarea cu anumiţi călători decât de ce este în jurul lor. Una peste alta Romanticul privește călătoria ca pe un pretext de a savura cuplul sau pentru a crea unul, deci obligatoriu își va alege destinaţii romantice, locuri romantice, hoteluri și restaurante bune și apusuri de soare cât mai multe; de pildă atracţia turistică principală pentru un Romantic este nu atât Roma, cât iubita lui în Roma, și aș paria că fotograful rus care a realizat deja celebra serie de fotografii intitulată Follow Me, “Urmează-mă”, în care și-a fotografiat iubita în zeci de orașe ale lumii, este un Romantic incurabil… Cum îl recunoști pe Romantic? Este mai mereu mână în mână cu partenera sa și pare să aibă ochi doar pentru ea, chiar și atunci când nu se află în luna de miere; pe unde îl poţi găsi? prin Paris, că doar nu degeaba i se spune “orașul îndragostiţilor”, prin Romaprin Veneţia, prin Sicilia, prin Lisabona, prin Barcelona și în alte locuri cu o încărcătură mai mult sau mai puţin romantică; aș îndrăzni să presupun că în genere Romanticul preferă Italia și Franţa, dar nici insulele însorite nu ar trebui să-i displacă; care e călătoria perfectă pentru un Romantic? cea soldată cu o poveste de dragoste, o căsătorie, o lună de miere perfectă sau barem o aventură romantică; care e marea provocare pentru un Romantic? din când în când să privească lumea ca și cum ar fi singur, și să se bucure de ea în mod corespunzător; dintr-un motiv care îmi scapă va constata brusc în acel moment că lumea pare mult mai mare și mai frumoasă, oricât de dragă i-ar fi partenera lui…

Acestea fiind zise, închei aici povestea celor 12 tipuri de călători, cu speranţa că într-un fel sau altul te vei recunoaște în unii dintre ei; pentru că niciuna din cele 12 specii de călător nu ar trebui să existe în formă pură, nediluată, ci doar în amestecuri savante cu alte specii; și foarte probabil că mai multe tipuri de călător se pot succeda în timp în același om, așa cum se succed filme diferite pe scena aceluiași cinematograf: la vreo 20-30 de ani ai putea foarte bine să fii Nebunul, Petrecăreţul ori Cotropitorul; apoi te îndrăgostești și firește, devii Romanticul; după aceea urmează un copil și te ambiţionezi să pleci în concediu cu el, dar ești constrâns să fii Sultanul, apoi copiii cresc iar tu și soţia sunteţi tot mai prinși cu job-urile și cu grijile casei, așa că ușor-ușor devii Evadatul sau Neguţătorul; dacă te enervezi și divorţezi mai ai ceva șanse să te joci puţin și de-a Migratorul, Descoperitorul, Temerarul sau Pelerinul, iar când ajungi un pensionar comod poţi redeveni Sultanul...

p.s. poate vrei să citești și 
12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (2), ori 
12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (1)...

9 comentarii:

  1. In ce categorie de calator m-as putea incadra, n-as putea spune clar; intr-o masura mai mare sau mai mica mi-am gasit trasaturi comune cu unele tipuri nuantate si descrise, in modul tau original de analiza si redare, in cele trei episoade.
    De cand ma stiu am fost fascinata de aventura calatoriei, indiferent de dimensiunile ei sau daca se petrecea in fapt sau doar in visele mele. Explorarea prin calatorie a unor spatii necunoscute sau taramuri la care visam sau inca visez, trairea experientei cunoasterii altor lumi ma influenteaza, ma modeleaza launtric, imi este benefica si este starea cea mai inaltatoarea a trairii sufletului meu.
    O amintire frumoasa dintr-o calatorie, pentru mine, este cel mai minunat balsam si alint sufletesc.
    Eu cred ca indiferent ce tip de calator ai fi, calatoria aduce ceva pozitiv, imbogateste spiritual si asta e minunat. Deci: "calatoriti, calatoriti, calatoriti!"

    RăspundețiȘtergere
  2. da, foarte bine zis: "calatoriti, calatoriti, calatoriti!"
    dar Nu oricum, Nu oricum, Nu oricum! as fi adaugat eu; si probabil ca as fi gresit...
    pentru ca in definitiv orice calatorie de 1000 de pasi incepe cu un singur pas; si conteaza doar pasul, nu si piciorul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dupa ce le-am citit cu interes pe toate, raman la comentariul de la episodul 2 in ceea ce ma priveste:)

    RăspundețiȘtergere
  4. aha, Descoperitor => Migrator; dar barem am iesit din ceata :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiecare calatorie inseamna o experienta. Aduci valoare vietii tale si te descoperi pe tine.Nu sunt sigura in ce categorie ma incadrez insa mai studiez:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu le simt pe cele potrivite mie. Doar că Nebun Pelerin e o combinație destul de ciudată, nu? Bine că nu e Nebun Petrecăreț, că ies de-acolo ravagii...
    Mi-a plăcut mult seria asta, Lucian! Te face să te întrebi ce cauți tu la o călătorie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si ideal ar fi sa iti dai un raspuns cat mai onest... uite-asa am descoperit ca am si eu ceva trasaturi de Cotropitor :)

      Nebun Pelerin suna grozav, sincer... chiar nu m-am gandit deloc la o asemenea combinatie incendiara...

      Ștergere
  7. Foarte faine descrierile tipurilor de calatori. Eu cred ca sunt o combinaţie aproximativă de: 45% Descoperitor, 30% Nebun, 18 % Temerar, 5% Pelerin şi 2% Altele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte exacte si procentele tale, Marius! iar cea mai tare pozitie e "2% Altele" :)

      Ștergere